marți, 4 februarie 2014

Avem nevoie de Radu Golban!

Pe Radu Golban il cunosc de peste cinci ani, de pe vremea in care nici prin gand nu-i trecea sa participe la viata politica din Romania. Nici eu nu m-as fi gandit! L-am intalnit in Elvetia, la St. Gallen, orasul in care locuieste impreuna cu sotia lui, care e stomatolog, si cu fetita lor, si in care a pus bazele unei afaceri de succes. Era foarte preocupat de studiu, cauta cu infrigurare surse de informare cat mai credibile, dar era interesat si de „principiile fondatoare”, de intemeierea gandirii corecte si de bazele doctrinare ale diferitelor forme de praxis: practica juridica, cea economica sau cea politica. Absolvise un Masterat in Studii Europene la Universitatea din Basel si pregatea un doctorat in Stiinte economice la Universitatea de Vest din Timisoara (pe care l-a si obtinut in 2008, cu teza „Uniunea Europeana si monetara si Romania”, elaborata sub indrumarea profesorului Grigore Silasi).
Am petrecut impreuna cu Radu si cu Raluca, sotia lui, un weekend de basm la Ascona, pe malul lacului Maggiore. Ziua ne plimbam pe lac, intr-o o barca cu motor pilotata cu maiestrie de Radu, iar noaptea stateam le discutii interminabile, cu o sticla vin pe masa; ne apuca dimineata disecand „teologia statului” sau analizand relatia dintre crestinism si dreptul roman. Cunoscusem un om intreg: implinit profesional si material, cu o familie fericita si cu alese preocupari intelectuale, cu un subtil simt al umorului, care isi petrecea timpul liber in mod activ si nu era strain de micile bucurii ale vietii. Pe scurt, genul de om care „nu face politica”... De ce ar face politica un astfel de om? La ce i-ar folosi? N-ar avea altceva de facut, alte lucruri mai frumoase si mai interesante?
Si totusi! Drumurile tot mai dese la Timisoara, datorate programului doctoral, vizitele tot mai numeroase la Bucuresti, prilejuite de publicarea primelor sale carti la Editura Economica (in 2009 si 2010) precum si intalnirile cu publicul cititor organizate de editorii sai l-au apropiat pe Radu Golban de problematica societatii romanesti, l-au familiarizat cu racilele unei guvernari paguboase. In 2010, Radu face publica marea sa descoperire: datoria istorica a Germaniei fata de Romania, ramasa in urma unui acord din 1935, prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de Compensatie Germana. Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat. Din acest moment, Radu a devenit vedeta de televiziune, iar mie imi era tot mai greu sa-l intalnesc cu ocazia viziteor sale la Bucuresti – tot mai dese si tot mai scurte. Dar tot atunci, Radu a avut ocazia sa se confrunte cu o birocratie statala insensibila la interesul national, setata in paradigma slugarniciei fata de marile puteri, suferind de boala lipsei de deminitate nationala. A facut demersuri pe langa toate autoritatile responsabile, s-a intalnit cu reprezentanti ai Presedintiei, Guvernului si Bancii Nationale, dar aceste institutii, in loc sa militeze pentru recuperarea creantei de la statul german, au inceput sa-l ocoleasca si, la un moment dat, sa-l si intimideze (moment in care au intrat in scena si serviciile secrete din cele doua tari).
Aceasta experienta, aproape kafkiana, a contactului cu sistemul institutional al statului roman i-a prins foarte bine lui Radu Golban. L-a ajutat sa inteleaga un lucru pe care nici nu l-ar fi banuit in urma cu cativa ani: in Romania, statul nu mai apara interesele natiunii romane in fata intereselor straine, ci dimpotriva, el apara interesele straine, chiar si atunci cand acestea se opun in mod evident interesului national. Romania inca mai este un stat-natiune, dar nu mai este un stat national! Aceasta revelatie l-a determinat sa intre in viata politica. Dar nu in masinaria politicianista de la Bucuresti, ci in cursa pentru un loc in Parlamentul European. Ca independent! Si aceasta nu numai pentru a nu se lasa aspirat de „gindirea colectiva” a vreunui partid, ci si pentru a nu fi obligat sa reprezinte acolo filosofia uneia sau alteia dintre „familiile politice” reprezentate in parlamentul de la Bruxelles. Radu Golban este hotarat sa-i reprezinte acolo nu pe socialisti sau pe populari, nu pe ecologisti sau pe liberali, ci pe romani. Va reusi? Isi va putea depune candidatura ca independent? Va fi ales? Isi va putea impune punctul de vedere in Parlamentul European? Va putea impune interesele natiunii romane in pofida miilor de lobby-isti care ativeaza la Bruxelles in numele marilor grupuri de inerese?
Raspunsul la intrebarile de mai sus depind de multe variable: vointa noastra, a celor care nu ne lasam manipulati de partide, care va trebui sa strangem 100.000 de semnaturi pentru investirea lui Radu cu calitatea de candidat independent; luciditatea si curajul alegatorilor, care va trebui sa-si investeasca votul intr-o varianta de reprezentare mai putin uzuala; raportul de forte pe scena politica a tarii si, nu in ultimul rand, norocul! Dar cel mai mult cred depinde chiar de Radu Golban, de capacitatea sa de a-i convinge pe cetatenii Romaniei ca sansele lor la fericire nu depind de partide, ca el le va reprezenta interesele cu onestitate, harnicie, curaj si competenta. De competenta lui Radu Golban nu ma indoiesc. Dupa ce am citit ultimele sale carti, „Holograma Europa” si „Romania. Alternative la corsetul UE”, aparute la Editura Top Form (2012 si 2013), am inteles cat de mult a evoluat Radu in ultimii cinci ani. El nu mai este doar intelectualul pasionat pe care l-am cunoscut in toamna lui 2008, ci un expert veritabil in probleme europene: este unul dintre putinii eurosceptici din cultura romana si, oricum, cel mai autorizat exponent al eurosceptcismului romanesc, care a inmugurit o data cu el. Ori, Romania tocmai de astfel de reprezentanti are nevoie: onesti, harnici, competenti si curajosi. In ceea ce priveste curajul, e suficient sa urmarim interventiile sale televizate ca sa vedem in Radu Golban un Ben Carson al nostru: el este singurul roman pe care l-am auzit spunand adevaruri neplacute in fata mai-marilor acestei lumi, argumentat, cu siguranta de sine, fara menajamente si fara strategii de autoprotectie. Natiunea romana are nevoie de astfel de militanti. Avem nevoie de Radu Golban!

Conf. univ. dr. Dumitru Bortun

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative